Evaluare Psihologica

CONTEXTELE ÎN CARE SE POATE APLICA EVALUAREA PSIHOLOGICĂ:

  • Sprijinirea procesului de managementul performanţei prin identificarea potenţialului angajaţilor, a posibilelor bariere în dezvoltare lor profesională, a potrivirii competenţelor angajaţilor cu profilul poziţiilor;
  • Oferirea de suport în dezvoltarea planurilor de carieră;

OBIECTIVUL EVALUĂRII PSIHOLOGICE:

Cele mai frecvente obiective ale evaluării psihologice care sprijină obiectivul urmărit de companie prin evaluarea psihologică a angajaţilor sunt:

1. Identificarea caracteristicilor modului personal de funcţionare în raport cu activităţile de muncă,      precum şi în interacţiunea cu clienţii şi colegii  de muncă:

  • caracteristici care cresc rezistenţa psihologică la speficul activităţii sau
  • caracteristici care cresc vulnerabilitatea la stres, disconfort emoţional şi insatisfacţie profesională.

2. Identificarea principalor nevoi psihoemoţionale care are ca scop crearea un context de muncă care să valorifice potenţialul individual.

3. Oferirea de recomandări pentru ameliorarea vulnerabilităţii personale.

ÎN CE CONSTĂ EVALUAREA PSIHOLOGICĂ:

Instrumentele de lucru sunt validate si acreditate pentru folosire:

  • Bateria de teste psihologice si aptitudini cognitive (BTPAC),
  • Millon Clinical Multiaxial Inventory-III (MCMI-III),
  • Scala de titudini disfuncţionale (DAS),
  • Chestionar schemelor cognitive (YSQ-S3),
  • Scala de atitudini şi convingeri disfuncţionale (ABS).

METODOLOGIA DE LUCRU:

  • Aplicarea unui set de chestionare cu durata de x h, în funcţie de oiectivul evaluării.
  • Un interviu semistructurat faţă în faţă cu durata de 1h
  • Raport scris al evaluării: sumarizarea şi interpretarea rezultatelor sunt cuprinse într-un raport de evaluare, discutat atât cu persoana evaluată, cât şi cu entitatea care cere evaluarea.

NATURA EVALUĂRII:

Atât chestionarele, cât şi interviul urmăresc modul de a gândi şi nivelul de dezvoltare a unor abilităţi. Modul de a gândi şi de a percepe situaţii este important deoarece:

  • Modul de a percepe şi de a interpreta evenimentele, modul în care ne comportăm perpetuează frecvent stilul disfuncţional de gândire;
  • Modul de gândire este cel mai important determinant al emoţiilor la oameni;
  • Gândirea disfuncţională este cauza principală a distresului emoţional; mare parte din stres şi din suferinţa emoţuională este rezultatul gândirii disfuncţionale;
  • Dacă stresul şi suferinţa emotională sunt cauzate de menţinerea unor convingeri dezadaptative, modalitatea optimă de a înlatura distresul este modificarea acestor convingeri;
  • Printre factorii etiologici ai convingerilor dezadaptative se numară experienţele de viaţă timpurii sau recente, influenţe genetice şi de mediu;